Sonet XCVII

Avatar of suride suri în Poezii de Dragoste 6 comentarii

Când osteneala mă împinge-n pat,
E scumpă a picoarelor uitare,
Dar mintea - călătorul încercat
Din nou se rătăceşte pe cărare.

Atuncea gându-mi rupt de alt meleag
Pelerinaju-l săvârşeşte către tine,
Prin pleoapele închise chipul drag
Ca orbului străluce-n adâncime.

Doar noaptea-nchipuită de-al meu văz
Mi te prezintă sufletului umbră,
Ca gema-n beznă, dulce luminezi,
Întinerind şi faţa nopţii sumbră.

De mine ziua n-am odihnă,
Noaptea însă,
Mă cheamă la iubit cărarea ninsă.

Traducere din W. Shakespeare



6 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Bravo William, bravo Angela!


  • Avatar of Anagramade Anagrama

    "Timpul trece peste noi
    Cu nepasarea hotului grabit
    Ce strange prada fara sa se uite."

    Shakespeare


  • Avatar of suride suri

    Multumesc mult pentru apreciere, Arcadie. Este o poezie cu multe variante de traducere in romana, pe care le-am descoperit intr=o postare recenta pe portalul agonia.ro (daca nu gresesc). Originalul e atat de bogat in sensuri, incat permite multiple interpretari. Cea de aici nu este decat o tentativa, sper ca nu l-ar supara pe marele Shakespeare.


  • Avatar of suride suri

    Merci pentru trecere, Anagrama


  • Avatar of Anagramade Anagrama

    Nu sunt in trecere. Au trecut acele vremuri. A venit vremea sa raman.


  • Avatar of suride suri

    Suna ca in inceput de vers si as fi curioasa sa-i aflu continuarea


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!