Pe urme ce obligă

Din razele de lună şi dimineţi cu rouă,
Din fulgul care cade, din floarea de cireş,
Din susur de izvoare şi zgomotul când plouă,
Din zâmbetul iubitei ce-ntr-una nu dă greş,

Din toate laolaltă, din curcubeu şi stele
Prin florile de câmp ce-adună frumuseţi,
Din margini de abisuri, ruini şi din castele
Un dialog prin rimă cu mine să aveţi !

Din viaţa noastră toată să facem poezie
Să guverneze inimi ,să schimbe raţiuni,
O lume mai frumoasă Eden ca să ne fie
Şi oamenii să-i facem din ce în ce mai buni !

Trăim în România poeţilor de marcă
Şi asta ne obligă...Nu suntem epigoni !
Oricât de mult am face, destul nu facem parcă
Ne vom urma menirea zburând, nu în şoşoni !

Cei ce iubesc frumosul şi azi trăiesc în rimă
Mai dau acestui lucru o importanţ-aparte...
Jos pălăria semeni, vă port o mare stimă !...
Luceafărul stă sus...EL nu cunoaşte moarte !

Chic