Se scaldă luna-n ape limpezi
Şi tremurândă-şi priveşte chipul,
Din somnul greu de peste zi
Îşi şterge de pe pleoape visul...
Şi-aruncă palida-i lumină
Peste întunericul din noapte,
Cu raza ei mult prea sublimă
Obscuritatea o desparte...
Şi cu atingerea-i prea blândă
Desface încet a nopții floare
Ce-i albă,gingaşă,plăpândă...
Regină atunci când nu e soare.
Peste tenebrele păduri
Se-aşterne raza lunii pline
Şi peste dealuri,peste câmpuri
Şi peste sufletul din mine...
Când luna...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
1 Comentarii
Regină atunci când soarele-i permite. ( Soare e tot timpu la locu lui cum şi luna , el nu poate să nu fie,nu era soare nu era luna)
Frumos ca imaginea unui adevăr pe jumătate inplut cu minciuna parţii celui ascunse.