Se colorează cerul, din negru-n curcubeu
Şi...mi se pare mie, ori ziua străluceşte ?!
Ieri soarele-ngheţase iar azi parcă-i un zeu...
Trimite din minunea-i o rază ce-ncălzeşte
Dar spune-mi scumpă rază, de ce la mine vii
Acum, ca într-o vrajă ce-i numai trecătoare ?!
Sclipirea-ţi mă atinge prin locuri reci, pustii
Şi-aprinde-n mine flăcări mult prea înşelătoare...
Prin gând mi-e încă ceaţă şi-n suflet încă-i frig
Inima se smuceşte abia vrând să mai bată
Spre forţele oculte mă îndreptam să strig
Căci îngerii prin ceaţă n-au cum să mă mai vadă...
În întuneric, umbre cu vocile-ascuţite
Ca-n ritualul mistic din vremea de demult
Ceva ciudat se-ntâmplă, privirile-s trezite
De raza cea aprinsă...ah, vrăjile m-ajung
Şi...iarăşi freamăt dulce, iarăşi îmbujorare
Între ruini de suflet cresc vise din moloz
Din nou prin densa ceaţă pe chip, văl de paloare
Când, ceaţa dintr-o dată din gri acum e roz...
https://www.youtube.com/watch?v=G21z1SYz9Qw&t=79s
Ceaţă roz
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
5 Comentarii
Tot răul spre bine !
Până şi din ceva rău iese ceva bun sau poate nu ai văzut binele din cauza ceții.
Ca de obicei îmi face mare plăcere să-ți citesc versurile !
Mersi de comentariu şi mă bucur că ţi-a plăcut ceaţa mea roz...!
Neobişnuit de simplă în plăcerea imaginii create de tine,frumoasă cortină cunoşti a desena.
Din negrul total lai adunat tot la sine şi lai trecut prin minte şi iai dat culoare roz,foarte frumos.!
Multumesc si tie Iurie , îmi place cum ai înteles !