Asupra lumii...

Asupra lumii răsfoiesc tristeţea,
Păgânele dureri ce-au răvăşit
Din anii ce-au curtat cu tinereţea,
Născuţi şi ei din zori de asfinţit.

Asupra lumii hoinăresc prin zări,
Creioane rupte pe hârtii stinghere,
Lepăd un vers pe surele cărări
Ce împarte foaia-n umbre de tăcere.

Asupra lumii calc cu nepăsarea
De-a şifona o strofă-n buzunar,
Scrisă pe-un plic ce şi-a pierdut chemarea,
A timbrului scăpat pe trotuar.

Asupra lumii răstignesc decenţa,
Din lutul minţii modelat de gând
Curtez un zeu că să obţin clemenţa
Curajului, de a ieşi din rând.

Asupra lumii rătăcesc suspine,
Înfierbântate drumuri pământeşti,
Sculptez cu osul minţii, prind destine
Scăpate printre ramele cereşti...