Ce timpuri...

Avatar of Giulianade Giuliana în Poezii Diverse 2 comentarii

Ce timpuri ne-nțelese,
Venit-au brusc acum.
Privim ploile dese
Și lungul nostru drum.

Cândva tot ce doream,
A fost o-mbrățișare
A omului perfect:
A scumpei, scumpei mame.

Atunci noi fost-am mici,
Credeam în bunătate...
Dorința de-a ghici
Idei cu-nsemnătate.

Crescând se spulberă încet
Speranța la poveste,
Tu nu mai crezi, eu nu mai cred,
Că Zână bună este!

Mai des și tot mai des
Suntem lipsiți de ea,
De omuleț ales,
Și-ndrumătoare stea.

Ce timpuri dureroase
Venit-au brusc acum,
Și clipele sunt arse,
Privim noi trist la drum.

E drumul lung și totuși,
Ne este foarte greu...
De parc-avem cătușe:
Prizonieri mereu.

Prizonierii sorții,
Suntem fiind departe:
De roua dimineții,
De casă, mamă, tată!

Ce timpuri ne-nțelese
Venit-au brusc acum...
Urmând poteci alese,
Privim în negrul scrum!



2 Comentarii

  • de danca

    ”Atunci noi fost-am mici,
    Credeam în bunătate...”
    Foarte buna poezia


  • Avatar of Giulianade Giuliana

    Mulțumesc!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!