Gânduri nocturne

Avatar of amely-delyde amely-dely în Poezii de Dor 1 comentarii

Am căutat un loc prin lumea neumblată,
Am tot umblat prin ploaie ore-n şir...
Pământu-mi se părea mai mic ca niciodată,
Iar cerul plin de apă- un nefiresc delir.

Am strâns în mine doruri, lipsite de culoare
Şi umbre-mprăştiate, de lanţul de furtuni!
Secunde-am adormit-n eterne felinare,
Absurde-mi se păreau - lumeştile minuni.

Cu tălpile goale am strâns sub mine marea,
Am ars tăceri şi gânduri într-un port pustiu!
În valuri de cerneală îmbrăcat-am zarea:
O umbră fără nume, fiind în ceas târziu.

Am răscolit tăcerea, în vânturi sfâşiată,
Eclipsă-n întuneric – sub cerul obosit.
Secat-am de putere, sub ploaia scuturată,
Dar loc uitat de oameni aşa şi n-am găsit!


Ludmila Bulgari / March 2017
http://clape-de-pian.blogspot.ru/



1 Comentarii

  • Avatar of iuriiiurevi4ide iuriiiurevi4i

    neobișnuit de simplu și plăcut când citesc ceva ieșit din dor,amor,iubire către ceva :D că uneori am o impresie poeții eștea a noștri numa de dor ,jale,neam, și un kilogram de fericire pot a scrii.. dar faci pași în încolo unde alți nu au pășit prin asta și îți zic Mulțumesc,..
    iar ca un mic comentariul a temei tale
    Locul prăpădit de oameni este începutul său omenesc,locul acel e mintea noastră acolo mulți au uitat să mai între să se găsească ca răspuns că are răspuns la toate ,dar la întrebarea sa cine sunt? nu are răspuns .


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!