Aburi de prezent

De-ar fi, oh...dacă-ar fi apusul viaţă
Atât de calmă-aş sta şi l-aş privi
Nu mi-ar păsa de-acest prezent pe faţă
Ce-mi stinge strălucirea-n plină zi

Şi de mi-ar da credinţă-acea idee
Că tot ce se sfârşeşte-i începutul
Mi-aş agăţa trăirea de-o scânteie
Prin întuneric să îmi fie scutul

Dar nu ştiu mâinele ce va să fie
Nimic nu ştiu...nici dacă viaţa-i vis
Iar eu, numai o stea prin veşnicie
Intermitenţă-n marele abis

Ori, poate sunt o re-ntrupare veche
A unui spirit blestemat de dor ?!
În căutări de suflete pereche
Real mi-e pasul când în minte zbor...

Zăresc departe-un mugur de lumină
Şi-alerg spre el în lacrimi de tribut
Distanţa-i crudă, totuşi mă-nsenină
Lăsând durerea-n urme de trecut

De-ar fi acolo-a mea lume dorită
Aş da averi acestei lumi, bineţe...
M-aş dărui, a vântului iubită
Nebun şi pătimaş să mă răsfeţe

Numai s-ajung la sărutarea vie
Otravă dulce din adânc potir
Atins de jar, clipă de frenezie
Să-mi fie-o bună vreme elixir

Şi-ajunsă-ntr-a iubirii libertate
Ivirea nopţii îmi va fi minune
Inima dezgolită-ncet de toate
Va prinde grai, tăcerile a spune

Nu-i viitor în tot ce mă-mplineşte
Zadarnic vis rebel şi insistent
Rămân cu-acelaşi dor ce zboru-mi creşte
Şi-apoi se frânge-n aburi de prezent...