SUFLET GOL


În raza lunii palide zbor gânduri aruncate,
Iar corpul mi-e statuie înmărmurit în barcă,
Cu mâinile-amorțite în apă cufundate,
Sunt mai uscate acum cum n-au fost niciodata.

Ascult tristețea serii şi simt cum se combină
Un licăr de durere cu cel de la lumină .
Aş vrea ca să-ți citesc privirile ascunse,
Aş vrea ca să aud cuvintele nespuse.

Mă pierd în umbra nopții, deja destul de rece
Şi simt dezamagirea pe pielea mea cum trece.
Mi-am înecat privirile în valul spulberat,
Atingerile trestiei tot corpul mi-ai tăiat.

Pe suflet gol - nu merge nici apă cu nectar,
De-aş fi un boț de zahăr, aş fi unul amar.
M-aş arunca în apă - topit ş dizolvat,
Dar viața mă aruncă şi-ntoarce pe uscat.



4 Comentarii

  • Avatar of BlackAnngelde BlackAnngel

    Mulțumesc frumos de apreciere. Nu am știut că am fani . Foarte plăcut că cineva îmi citește poeziile. Succes și ție


  • Avatar of GustavoElde GustavoEl

    Daca nu lasă mereu un semn de trecere pe aici,asta nu înseamnă că nu ai fani!Numai că unii sunt mai timizi! ;) Felicitări pentru poezia ta,e foarte reușită! Te pup


  • de constantincazacu

    Ai un mod special de a manevra cuvintele, dar mi se pare mai mult o poezie de despărțire decât una filosofică.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!