Dorul- un tren flămând

Avatar of amely-delyde amely-dely în Poezii de Dor 0 comentarii

Şi iarăși e sfârșit de vară…
Iar dorul meu, rămas în gară:
C-un vuiet surd, aproape mut -
Doinește-un gând, demult pierdut.

Pierd zeci de trenuri înspre seară,
Un univers cu chip de ceară…
Tot trec vagoane, rând pe rând,
Gonind tăcerile din gând…

Privirea mi se pierde printre șine,
Mă scutură de orice amintire…
Mi-a frig adânc, în ceas târziu:
Absent mi-e sufletul…pustiu.

Mi-e dorul la sfârșit de vară:
Un tren flămând sosit în gară,
Un vechi peron, în pragul serii,
Ars de amurg ...pradă tăcerii.

Ludmila Bulgari
https://clape-de-pian.blogspot.ru/2017/08/dorul-un-tren-flamand.html



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!