Iz de toamnă

Am vrut ca împreună să fim pe veşnicie...
Îmi eşti străină parcă şi eu îţi par străin,
Ne-ar trebui un secol de veri, sau cine ştie,
Doar un detaliu unic de toamnă mai puţin !

Cu gesturi prefăcute, de care azi nu-mi pasă,
Aş trece peste toate purtat de-un singur gând...
De n-ar fi pentru tine, din plin, contagioasă,
Să-ţi lase-n ochi lumina şi să te văd râzând !

Potop de vise triste să le gonim noi iară;
Cu buze reci, de gheaţă, topi-vom agonii
Îmbrăţişarea noastră să nască-ntâia oară
Iubirea consumată în verile târzii !

Chic