Mi-a bătut în geam castanul,
Care dezgolit de frunze,
Parcă vrând să se amuze
Mi-a spus :-Nu-i mult pân' la anul !
Mă va năpădi iar frunza
În explozia de verde
Când iubita ta-şi va pierde
Nasturii,...să-nchidă bluza
I-aş da eu din bobocei
Drag să-ţi fie-atât de tare
Cât ar fi ziua de mare
Să-i deschei şi să-i închei...
Să vă chem la umbră deasă
Ca să vă juraţi iubire,
S-o admiri, să te admire...
Şi s-o iei la tine-n casă !
Eu de-aicea de afară
Poate-ncărunţit de floare,
V-aş trimite câte-o boare
Când veţi osteni spre seară.
...Pân-atunci încă mai este;
Ia din ramul meu peteala
Şi dă-ţi toată osteneala
Pentru-o altfel de poveste !
Nu fi trist că-ţi bat în geamul
Îngheţat ce te deprimă,
Îmi vei dedica o rimă,
Când îmi va fi verde ramul !
Chic
Rimă pentru mai târziu
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!