Trece toamna, vine...toamna!

Mai bate vântul când prin vise ochii
Nu vor să mai privească peste ziduri,
Multe-apariții dar puține rochii,
O mască pentru bal și multe riduri.

Așa ni te prezinți în aste timpuri
Dar timpul ce cunoști se scurge, moare,
Îngrămădite-n an patru-anotimpuri
Sunt peste gând și simțuri călătoare.

Prin viață și nu numai trecătoare,
Desaga ta plină tot cu suspine,
Nu ai fost nici acum convingătoare
Strigăte multe, împliniri puține.

Ne-ai adunat în jurul tău ciorchine,
Ne-ai sfătuit pe toți la ceas de seară,
Când adieri au vrut să ne dezbine
S-au prăpădit doar suflete de ceară!

Alergând după sori și după vară
Au reușit trăiri să risipească,
Un trup pentru un suflet e povară
Când mintea îndrăznește să-și dorească.

Lăsați raze și ploi să ne vorbească
Și să ne poarte-n lumea unde sigur
Fecioarele din an să strălucească
Unite toate patru într-unul singur!

Din ochii soarelui se scurg lacrimi senine,
La umbra nopții o rază ce mă-ndeamnă
S-ofer o floare iernii care vine,
O dalie violetă crescută-n toamnă!