Toamnă tîrzie

1.Stau pe bancă,
Și privesc,
Cum frunzele încetișor îngălbenesc,
Și este și soare parcă.

2.Mă gîndesc,
Iar frunzele tot cad,
Și în cer privesc,
Iar zilele la ușă bat.

3.Ah...ce armonie,
Totul e de parcă un vis,
Ah...ce fantezie,
De parcă fierul e încins.

4.Privesc în lumea largă,
În întunericul cumplit,
Și de parcă se vede o candelă,
Și apoi iar a murit.

5.E toamnă,
E frig deja mai tare,
Sună ca o alarmă,
Iar sunetul devine mai mare.

6.Copacii aproape sunt goi,
Cerul nu pare a fi senin,
Pernele și plapumele devin mai moi,
Iar frigul devine ca un venin.

7.Cd filele din calendar,
Să le opresc nu-mi stă în fire,
Și mă gîndesc eu iar,
Că totul se face doar spre bine.