Codrule, ce ai păţit
Frunzele ți le-ai pierdut
Cred că tu ai ațipit
Ti-a rămas foșnetul mut
Codrule, îmbătrânești
Crengile îți putrezesc
Frunzele îți vestejești
Multe păsări te căiesc
Codrule, revino-ţi frate
Fă-te mare si frumos
Căci ai crengile lăsate
Şi devii prea duşmănos
Codrule, tu nu mai plânge
Căci va trece vremea rea
Frunzele tu îţi vei strânge
Când vine primăvara
Codrule, ce ai păţit
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!