Noi și toamna...toți într-unul

Cu-o voce ne spui în seară
Povestiri să adormim,
Cu alt glas ne-mpingi pe scară
Într-un fel, zici tu, sublim.

Cu-o mână ne-arăți cărarea
Sufletul ce vrea să bată,
Cu alta ne-arăți că starea
E precară și curbată.

Faci cu ochiul, ne promiți
Visele să protejezi,
Imediat te compromiți:
Este ceață și nu vezi!

Cu-o ureche doar asculți
Supărări sau alte gânduri,
Mai mereu ne prinzi desculți,
Rătăcind prin aste rânduri.

Noi suntem nedumeriți,
Alergând mereu iubirea
Te-ntreb că suntem pățiți:
Ne sprijini sau nu simțirea?

Ne dai bice, vrei în schimb
Traiste-ntregi de sentimente,
Aș vrea la braț să te plimb,
Să-ți prescriu chiar tratamente!

Fii cursivă-n doleanțe
Că noi suntem coerenți,
Împinși doar de circumstanțe
La iubire repetenți!

Ești  parte din fiecare
Preț de clipe într-un an,
Fără tine, orișicare
N-ar avea deloc elan.

Ce rămâne de făcut?
Să ne modelăm într-unul
Pășind în necunoscut,
Curajoși cum e nebunul,
Prinde-mă cu mâna ta,
Eu te prind în poezie,
Împliniri vom aștepta
Ascunși în schizofrenie.