Pasăre călătoare

S-a dus și ultima frunză!
Bizar acest privilegiu
S-o văd eu căzând din pânză
Și-ntregind al tău cortegiu!

Fiecare-n mii de feluri
Vărsăm lacrimi arămii,
Plângem, creionăm pasteluri
Sperând în toamne târzii!

Ce-avem noi e pus deoparte,
Sorbim măreția culmii
Preț de trei luni minunate
Suntem singuri contra lumii.

Tumultoasă în simțiri,
Aspră dar provocatoare,
Încontinuu ne inspiri,
Niciodată trecătoare.

Primăvara te privim
Într-o ploaie sau vreo boare,
În vară te urmărim
Regăsim și-aici culoare,
Iarna, fulgii ce se cern
Pe pământ în haină caldă
Ne par frunze ce aștern
Covorașe moi pe stradă.

Pleci acum însă ia seama
Că-n suflet lași multe semne,
Ne cuprinde numai teama
Că-ți pierzi farmec peste vreme.

Și când plângem după tine
Căutând vreo fantezie
Unde se-mpletesc destine
Vei zâmbi din poezie!