CHIAR DACĂ ASTĂZI NU MAI SUNT

Chiar dacă astăzi sunt plecat
Și stau cu cete îngerești
Să nu uiți,nepoțele,că am dat
Din anii mei,ca tu să crești

Ce-i bun,ce-i rău,te-am învățat
M-am ocupat să știi a scrie
De toți pe buze ca să fiu purtat
Îți cer să m-amintești în poezie.

Te rog le spune cum la moară
Pe bunicuțul iarna-l însoțeai
Cum casa bătrânească,odinioară
Era un loc ce-„acasă” îl numeai

Să le mai spui și cum plăcinte
Doar dintr-o vorbă îți făcea bunica.
Un lucru îți cerea:”să fii cuminte”
Doar asta de la tine aștepta.

Nostalgic de pe astă lume plec
Mă mulțumesc c-am fost bunic
Chiar dacă în neființă trec
Din mine,ți-a rămas un pic.

Sunt amintiri a ce-am trăit
Atâtea zâmbete pe chip ți-am dat
Nu-ți aminti de mine gârbovit
Ci doar păstrează ce te-am învățat.

Iar de-oi avea cândva nepoți
Din tine dă-le ce-ai mai bun
Și să nu uiți că de la porți
De Rai,îți poartă grija un bătrân