Stau întins pe-un covor de grău , in vara inserată , tare-as vrea sa vi ubito , sa ne mai iubit odată .
Focul palid al apusului se preda in fata noastră ,
Tu iubita draga și faloasa ,
Hai .. întoarce-te acasă .
Coloniile de păsări îmi cânta vestirea venirii tale , ce dragă îmi ești tu Iara ,
Când vi mereu in anotimp de primăvara .
Cascada cu amintiri , este locul de unde plec și de unde vin ..
Cerul plângăcios și pământul fără verdeață , este descrierea sufletului meu de când nu mai ești in viață.
Un dor
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!