De-ar fi o sarcina grea
As supravietui ..
Sunt om in carne
Nu păsările din colivii.
Avem speranța , fara optiunea moartea..
Dar avem credința ..
Ce ne leaga "deșteptarea".
Incalc calea umbrei mele ..
Printre pavaje de chirpici ...
Atunci cand viata te doboară..Tu te ridici , nu pici .
Flacări albastre , țâșnesc capul meu ..iar vocile rivale ..ma ademenesc mereu ..As vrea sa fiu o pasare in zbor ..Cautând un loc de odihna printre vaturile de Vest ..să-mi ascult amarnica strigare .. aici vreau sa ma odihnesc .
Acolo undeva...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!