Lucy

Ești tăcere de oraș seara,
Aș putea să te ascult etern,
Ești miros amar de țigară,
Omori, da' tot te vreu'.
Pe drumul coborât de Dante,
Se văd a aripilor tale negre urme.
Nu pentru trădare ai căzut în întuneric,
Ci pentru că perfecțiunea de lumină se ascunde.
Cobor și eu spre tine,
Sunt gata să renunț la razele veșnice ale aștrilor.
Doar împarte bezna cu mine,
Fă-mi și mie loc în acromaticul tău Eden!
Te rog, Lucy!