Sărutul astronomic

Nu prea am ce spune lumii,
Anii trec și vreau să treacă,
Să se mire-n grabă unii
Că mi-e clipa mai posacă.

Că-s luat de prost știu bine,
Să conteze a lor spuse,
Când izvoarele din mine
De-a lor vorbe nu-s supuse.

Curg mai lent, ba și agale,
Astronomic, prin decenii
Și mă mir că părul moale,
Îl ating ca prin milenii,

Și-o sărut, angelic, poate
Cu tăcerea nopții clare,
Așteptând aceeași moarte,
Ce nu vrea să ne separe...