Învăț să mor câte puțin
------------------------------
Trecutu-l văd tot mai departe
Și-nvăț să mor câte puțin,
Căci ceasul nu contenește
Să-mi poarte trupul spre declin.
Mă tem să-nfrunt necunoscutul
Căci n-am știut să-l deslușesc,
Dar așa mi-e scris destinul,
Acest pământ să-l părăsesc!
N-am primit în dar puterea
Să înfrunt negura morții,
Numai să-i ascult tăcerea,
Respectând regula sorții.
Dar inima încă-mi vibrează,
Ea mă-ndeamnă să trăiesc...
Să transform deșertu-n oază
Și pân-am să mor,să tot iubesc!
Aș face pact cu dragostea,
Să-mi stea mereu alături.
Atunci,eu aș lupta cu moartea
Și i-aș rămâne vasal,iubirii.
Tot mai departe mi-e trecutul
Și-nvăț să mor câte puțin,
Dar mai pot să admir răsăritul
Și bolta cerului senin!
De Gheorghe Deniștean
(Denygigi)31.07.2018
Învăț să mor câte puțin
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!