Depresie în staccato

Avatar of suride suri în Poezii despre Viaţă 6 comentarii

N-am adunat ca Solomon înțelepciune,
palate nu am, nici un prăfuit castel,
n-am prețioase temple sau renume,
și nu îmi ard safire pe inel,
dar viețuind un car de ani în lume,
am exclamat cu el, deșertăciune!

Pustiu e codrul iar, abandonat de frunze,
cum e lăcașul melcului pe un mormânt.
Ca mreaja care strânge doar meduze,
sau rugăciunea seacă – fără Sfânt,
nevrednic totu-i, de nu vine muza.
Fără de har și clipa e obtuză.

Din nou e toamnă, desuetă, încâlcită
în cugetări sterile, vane gânduri lungi
mă-nvăluie cu ceață strălucită,
căruntă seara, de n-o mai alungi.
Secunda pe neprins călugărită
umbrește orice licăr de amrită.

Cu Solomon voi regreta înstrăinarea
primului pas, naiv și clar la început.
Iar singură, mă pierd de primăvara
destinului în zodii conceput.
O fi un rost, o fi asemănare,
vădită prin scripturi, mistuitoare.

Realitatea e o târfă schimbătoare.
Istoria nu-i cu o iotă mai prejos.
Monarhul aclamat drept rege soare
azi e văzut ca un nătâng jegos.
Pășește, detronând orice valoare,
colosul timpului cu nori în buzunare.
De arogante ființe mici în cot nu-l doare.
Pentru etern nici o clepsidră nu-i destul de mare
să nu poată întoars-a fi pe dos.

Dar ce e veacul fără noi, ce-i o secundă
nemăsurată-n oră, netrăită-n zi,
ce e un meci neîmpărțit în runde,
și Hamlet făr’ a fi sau a nu fi?
Nemărginirea are corp de unde
în care sensul veșnic se ascunde –

Principiul care leagă în textura nemuririi
aceste litere c-o galaxie cât o scamă,
privirea caldă a mireasei de al ei mire,
miracol diafan între copil și mamă –
iubirea-i, unii o supranumesc împărăție,
și alții spun că-n ea e Dumnezeu stăpân pe fire.

Deci iată pasul cum, neștuitor, se-ndreaptă
spre licăritul țel ce poate fi atins,
cum punct legat de punct se face dreaptă
cărare pentru ochiul blând și plâns.
Din jar domol, cu mâna înțeleaptă
scoți, savuroasă-n miez, secunda coaptă.



6 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Lucrătura minții în colaborare cu "mâna înțeleaptă" m-au făcut să savurez " secunda coaptă" din aceste versuri.


  • Avatar of InimadeArgintde InimadeArgint

    Extrem de original si titlul, si versurile! Am citit cu placere :).


  • Avatar of suride suri

    Mulțumesc InimadeArgint, dacă o întitulam pur și simplu Depresie, e posibil să nu-ți fi trezit curiozitatea:)


  • Avatar of suride suri

    Mulțumesc pentru popas, Larisa


  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    "Fără de har și clipa e obtuză."
    "Realitatea e o târfă schimbătoare."
    " Nemărginirea are corp de unde
    în care sensul veșnic se ascunde"
    "iubirea-i, unii o supranumesc împărăție,
    și alții spun că-n ea e Dumnezeu stăpân pe fire."
    "Din jar domol, cu mâna înțeleaptă
    scoți, savuroasă-n miez, secunda coaptă."

    Suri sunt impresionată! Superbă! Toata poezia e filosofie pură! Felicitări!


  • Avatar of suride suri

    Părerea mea e că filosofia nu face nici cât o ceapă degerată, dacă nu reflectă viața sau nu se inspiră din aceasta. Totodată, este un fel de cugetare detașată, care tinde să se depărteze de împrejurările imediate și concrete, în încercarea de a re/descoperi niște sensuri care nu întotdeauna stau la suprafață. Presupun că aceasta a și atras interesul lecturii, pentru care îți mulțumesc.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!