la ceasul final de soare obosit
intră în scenă diva arămie
ca o fantezie a naturii
când verdele obsedat de rutină
închide ochii
sub pleoapa codrului
se ating în căderi umbrele iubirilor consumate în vânt
tot ce trece cu noi
prin noi
devine rutina vremii-
temniță fără ziduri
din care doar înaripatul gând evadează
încătușată în realul meu tomnatic
îmi conserv energia surâsului
într-o fantezie verde de rutină...
Rutina vremii
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Interesantă abordare a vremii din temnița fără ziduri, o vreme personală suprapusă sau inconștient preferată vremii naturale. Scriu aceasta, deoarece vremea naturală nu cunoaște rutina, orice schimbări repetitive din natură nefiind vreodată banale sau obositoare pentru ea.
Da asa este, natura nu intra nicicând în rutină, doar mi-am imaginat eu așa... că și verdele cât ar fi el de mândru, se poate plictisi de aceeași culoare...asta ca să fac intrarea toamnei mai plăcută.
Iar "fantezie verde de rutină" poate însemna un gând de timp cald, frumos ce, încercând să-l mențin cât mai mult în minte, devine deja o rutină...
Îți mulțumesc pt că încerci să mă înțelegi și totodată, prin comentariile tale mă ajuți să mă înțeleg și eu mai bine !