Asumarea imperfecțiunii

într-o zi
ajungem față în față cu oglinda
prelinși încolo
ne ademenește un farmec mieros
în relația cu sinele închipuit
pe tărâmul fantomatic
cristale invizibile amplifică ideile
bete de valori volatile
răsfirându-le ca o rujeolă
atenție între timp
mozaicul viu
se acoperă cu licheni
și tainele
tainele ar putea să zacă
împachetate-n muzee
sub privirea camerelor video
anii ar trece neobservați
au anii o fluiditate năstrușnică
suprarealistă
ca aripile elfilor
se pliază într-o clipire
dar atenție noi suntem
pasul nelins de sticlă
și ochii
ochii pot să discearnă ieșirea
prin ondulare