Dimineață blocată în timp

Privesc atent spre geam.
Observ, se face ziuă.

Las plapuma să cadă,
Mă apropii de oglindă.

Mi-e gura mută,
Și buzele uscate.

Mi-s ochii-ntunecați,
A rămas în ei puțin din noapte.

Privesc la chipul din oglindă,
Și am impresia ca nu-i al meu.

A rămas în el prea mult trecut,
Și parcă a rămas blocat în timp.

În timpul unei primăveri,
În timpul unei nopți de vară,
În timpul unei ierni prea reci,
In timpul unei ploi cu gheață.

Se face ziuă în sfârșit,
Se luminează și oglinda.

Și, adânc mirată am descoperit
Că a trecut un an de fapt,
Și s-a schimbat și fața, și oglinda.