Nu-mi vorbi

Nu-mi vorbi de dreptate și eroi,
Tu nu-mi vorbi!
Tu chiar nu știi,
tu chiar n-ai fost la un război.
Tu chiar n-ai stat,
tu n-ai văzut, pușcării,
cum le-au văzut părinții noștri
mii de mii.

Nu-mi vorbi ce-ai să faci în viitor,
Tu nu-mi vorbi!
Căci tu nu știi trecutul nostru de popor.
Căci tu mai vrei și
tot mai vrei noi robi să fim,
precum părinții noștri-au fost
în reci Sibiri.

Nu-mi vorbi câte vieți tu vei salva,
Tu nu-mi vorbi!
Căci n-ai hrănit săracii noștri de copii.
Căci tu nu știi cei foame,
căci n-ai simțit,
cum într-un trup, stomac te roade,
nemâncând.

Tu să-mi vorbești
cum ai să stai lângă un geam,
în spitalul, plin spitalul,
plin cu bani,
pe același pat sărac
cum este-al meu,
tot rugând și implorând pe Dumnezeu,
să ne judece.