Singur lângă nimeni

Stau singur lângă nimeni, alături de nimic,
Înconjurat de noapte,înconjurat de frig.
Mă uit în întuneric,îl caut pe nimic.
Singurătatea-mi zice,pe nimeni să îl strig.

Și eu îl strig pe nimeni, mai știi, poate-o să vie
Și o să mă cuprindă, și o să mă mângâie,
Și o să mă-nvelească să nu îmi fie frig ,
O să mă strângă-n brațe,la piept, ca să nu plâng.

Ce noapte-ntunecată și cât îmi-e de frig,
Mă simt atât de slab, mă simt atât de mic.
Nu are importanță, ce îmi doresc acum.
Singurătate-mi este prieten cel mai bun.

Nu pot să spun mai mult,căci sufletul mă doare,
Mă lupt să am putere, voință și răbdare.
Durerea mă învață, să-ncerc să fiu voinic,
Înconjurat de nimeni, alături de nimic .

Singur lângă nimeni autor Constantin Sandic