Străina mamă

.
MARIANA MOROZ -SOLOMON
on APRIL 2, 2020

Și azi țin minte maică ziua, când poarta-n urma ta se-nchise.
Cu frica mare а disperării, pornise-i calea înstrăinării.
Țin minte mâna ta bătută, de trudă și de mângâiere,
Cum atingea bătrâna humă, tot promițându-i revedere.
Țin minte ochii tăi în brumă, cum rușinat îi ascundeai,
Parcă cerându-ți mii de scuze, fără să vrei, că ne lăsai.
Aveai în mână pașaportul și-o adresă scrisă pe o foaie,
În inimă un jurământ, să te întorci când faci ceva parale.
Pe cărărușa șerpuită din mahală, fugea cățelul după tine,
Credea că mergi colea în vale, pe la fântâna din ponoare.
S-aduci un cârd de gâște acasă, și capra gata de fătare,
Mergea fudul, făcându-și treaba, dar nu știa că e degeaba…
Prin vaga ceață a ochilor tăi buni, puțin ce deslușeai,
Simțeai cum duci cu greu în spate, o mare de tăcere.
Foaia cu adresa scrisă-n pumn, mai strâns mototoleai,
De parcă sugrumai cu ea o parte din amar și din durere.
Austria , Ungaria, pădure, râu și munte, mergeai spre vis..
Spre visul de departe, care-ți știrbea din viață mare parte.
În inimă, încă așteaptă jurământul, ce nu se dă făcut , luara-l vântul,
Paralele veneau în buzunare, tu deveneai străina cea din depărtare.
Azi albă-ți este tâmpla, mamă, ne-ai ridicat și casă-naltă,
Și nuntă ai făcut la fată, doar că n-ai fost la mort la tata..
Doar că nepoții nu-ți simt mâna, cu dulciuri nu-i aștepti în prag,
Și visul ăsta de mai bine, orfan de mamă m-a lăsat.
Îți mulțumesc, aveam de toate, mi-ai dat mai mult decât se cere,
Doar că, nu am avut alături, un umăr să-mi așez durerea.
Nu am găsit în mii de fețe, a bunătății tale chip,
Întoarce-te mamă acasă, azi îți promit, că nu-ți mai cer nimic.