O nouă măsură

Timpul mă-ncearcă
De mă poate trezi
Șă aleg ce să-nvăț-
A muri, a trăi...

Iar ploaia se strânge
În cascade prin munți-
Pentru oamenii mari,
Pentru oameni mărunți...

Ne scaldă steluțe
În băi de lumini,
Doar dacă mai credem-
Nu-i timp să le știm!

Memoria,mintea
Încearcă un stop,
Să stăm în deprinsele
Reguli de joc.

Drumuri de-afară
Sfârșesc azi în noi;
Dorul îi chiamă,
Frica-i dă înapoi!

Un virus, desparte
Atât de ușor,
Pe frate de frate,
Și popor de popor!

Ne doare când nu sunt,
Ni-i teamă, când vin,
Ni-i silă de toate
Și de noi,neiubind...

Cu vina-n altare
Se-aruncă în post;
Se moare –năuntru,
Stând vii, fără rost...

Se cere tămâie
În loc de iubire,
Se roagă la Maica
Prin distribuire...

O cursă cu luptă-
Chiar și fără război;
Să semene frică,
Se ară prin noi!

Minciuna-i o farsă
De ultimă zi;
Se tem, că le scapă,
C-om alege a iubi.

Dar,
e timp, când se vede
Tot și toți, cine sunt;
Cu încetul, se alege
Adevăr pe Pământ!

Trezește un virus
Din somnul de morți
Atâta mulțime-
Aproape pe toți!

Când ”ciuma” va trece-
Curând , va sfârși!
Mai mulîți de jumate,
Nu vor mai adormi!

Vor pierde terenul
Și frica, și ura.
E timp de iubure-
O nouă măsură!

Arcadie lipcanu, 15.03.2020