Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 14, 2020
Parcă mai ieri nici n-o simțeam,
Nici nu durea cu așa înverșunare.
Poate nici azi mioapă n-o zăream,
De nu frigea nisipul din ochi tare.
Poate mai ieri lăsam să treacă fără gust,
Poate eram naivă sau bizară.
Dar azi găsesc în orișice mișcare sens,
Făcându-mi existența mai ușoară.
Poate cu anii am deprins cumva,
Să cern neghina sumbră printr-un filtru.
Dar scapătă haotică prin mintea mea,
Făcându-și în cugetul meu un templu.
Atât de simplu e sa fii numai cu tine,
Să nu ai cum scăpa amaru-n suflet.
Să-ți semeni pe a inimii cărare,
Doar gânduri bune, fără iz de remușcare.
Să stai la sfat cu Dumnezeu în suflet,
Să-ți amintești de toate-n desfătare.
Din orice semn să-ți faci o rezumare,
Fără abateri de la propria-ți cărare.
Amprenta anilor
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!