ÎN LOC DE BUN RĂMAS

Sunt amăgit, nu mai sunt eu,
Doar mă gândesc c-aici nu ești,
Tu lângă mine-ai fost mereu,
Dar n-ai știut ce mult greșești.

Și simt apusul tot mai rece,
Privesc spre el ca niciodată,
Răsăritul? La fel trece
Și dragostea-mi dulce-curată.

C-o greutate peste pleoape
Mă trezesc privind spre lună,
Nu mi-ești departe, nici aproape,
Melancolia-n noi răsună!

Ciudată dragoste, nebună
A fost cândva de ne-a unit,
Singurătate-acum se-adună
Și-mi pare că-i de neclintit.

REC, CACERES, 18.05.2020