La miez de noapte când oamenii dorm,
Somnul lor dulce şi uşor.
Tu te îmbraci în haină de înger
Şi acorzi primul ajutor,
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu eşti sfânt ca sfinţii care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Şi apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune.
Te întorci la casa ta în oraș sau sat.
Obosit dar şi mulţumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
Medicul
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Superb poem dedicat oamenilor îmbrăcați în alb, alb ce-i luat din aripile îngerilor, care sunt niște păzitori ai oamenilor, iar medicii păzitori ai vieții . În unele cazuri sunt ultima speranță, lucru evidențiat mai ales acum, cu ocazia cumplitei pandemii când mulți au căzut alături de cei pe care îi îngrijeau..E o ... supremă jertfă pe care o întâlnim în puține profesii...!Mulțumesc mult în numele tuturor colegilor medici !
Felicitări !
Mulțumesc mult.