Din praful strâns din anii trecători,
Udat cu lacrimi și semne de-ntrebare.
Presat în cărămizi cu amintiri amare,
Clădim cetăți fără ieșire și intrare.
Din umbre stângem, ce lumini-astupă,
În locul lor, aprindem chibzuința.
Spălăm din cuta minții care luptă
Cu nepăsarea unora sau rea voința.
Și e spre bine, mersul timpului arată,
Că tot ce azi e verde, mâine se usucă.
Ca mai apoi să crească cu înverșunare,
Scut verde pe cetăți, bogat în rod și floare.
E trecător..
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
E bună poezia, am citit-o cu plăcere.
Mulțumesc, plecăciuni pentru popas și lectură!