Mi-e dor s-alerg prin bătătură
Să nu am nicio grijă-n spate
Să fiu copil, și-n colț la gură
Să fiu murdar de la-nghețate.
Mi-e dor de hainele murdare
De ciocolată, iarbă sau pământ
Și de grămada de puști care
Și azi tot „frați de cruce" sunt
Mi-e dor din nou, ca mătușica
Să îmi strecoare-n buzunare
Niște bănuți, fix când mămica
Era cu gându-n depărtare.
Mi-e dor să mai stau la taclale
În scară, cu vecinii de la bloc
Sau chiar să mai mănânc sarmale
De la bunica de pe foc.
Mi-e dor cât e ziua de lungă
Să hoinăresc iar pe coclauri
Să am puțin, dar să mi-ajungă
Coroana de copil cu lauri.
Mi-e astăzi dor, copilărie
Ca haina ta s-o mai îmbrac
Să nu mă scald în nostalgie
Ori să mă simt așa sărac.
Căci vorba unui înțelept: împărăția
O pierzi când ai pierdut copilăria!
MI-E DOR SĂ MAI FIE LA FEL...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
O copilărie!... cel mai de preț ce poate avea omul.
Sunt împlinit ca am avut și eu o copilărie fericită: cu gust de cireșe și poamă "bacon", fotbal cu băieții în colb și sudoare, cu fete și băieți la șezătoare până la glasul mamei din întuneric ne chemau acasă, bucate și dulciuri de mama, la iaz, pădure, cu bicicleta la capătul infinitului și înapoi...
Atunci știi despre ce vorbesc. Sunt mândru că am avut copilărie!