Uitarea omoară tristețile,
Amintirea naște zâmbete;
Între uitări și amintiri
Timpul își duce existența.
Tăcerea omoară cuvintele,
Privirea naște o mirare;
Intre tăceri și priviri
Distanța își face loc.
Întâlnirea omoară timpul,
Plimbarea naște un drum;
Între întâlniri și plimbări
Accelerația își crește iubirea.
Metafizică
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Îți așten aici privirea-mi deslușită și senină, goală de albeața lumii însă de mirare plină.... moi tristețea-n lapte și-ntunericul în sfeșnic, mântui deznădejdile și frica și-am încredere în veșnic.
Metafizica-i surpriza.. gravă operă scindată, nu-ncepuse începutul în iubire-i camuflată.
Am făcut din crez cetăți, dar vocația spre rimă a murit cu mine-odată.
Ce-i iubirea (?!) ... metafizică...eroare... pare-o crimă în deliciu deghizată cu odihnă țărmuită de un infinit și-un soare.
"Accelerația își crește iubirea." motorul poemului. Existență, cunoaștere, folosofie și poate, mai departe de realitate.
Îmi place ideea drept dovadă că imaginația mea ....
Seară lină! :)
Imaginația ta a născut un frumos poem,
multumes pentru aprecieri,
o zi placuta ca tine!