Sunt trist acum, când văd cum dimineața
Născută din privire, e sedusă
De-al florilor parfum și se răsfață,
Cînd de lumina soarelui e dusă,
Lăsându-mi roua, lacrimă pe față.
Sunt trist acum, când văd cum ziua toată
Născută din plimbare, se petrece,
De-a vântului chemare tulburată,
Pe lângă mine indolentă trece
Lăsându-mă cu fruntea-nfierbântată.
Sunt trist acum când văd cum astă noapte
Născută dintr-un vis, îmi fură luna
Prietenă de gânduri și de șoapte,
Cea care mă-nsoțea întotdeauna,
Lăsîndu-mi somnul apăsând pe pleoape.
Sunt trist acum
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!