Sunt versuri ce pe sine se dictează
În monstra unor rime dezolante
E ziua ta iubite și valsează
Pe trist decor de lacrimi delirante
Îți simt tristetea cea îndreptățită
De parcă-i soră la așa prăpâd
În ieslea unei strofe părăsită
Iubire, doar tristețe acum văd
Și clipele se-adună câte două
Nici ele nu suportă despărțire
Începe trist pe dragoste să plouă
E noapte, ca să dea de știre
Ţi-am spus adesea numele la picuri
Și l-am șoptit în ploi demențiale
Din toate aceste fragede nimicuri
Rămân cu urma lacrimilor tale.
Nu merităm deliciu din iubire?
Dar poate punem zâmbet la final
O sufocăm în timp ce ea respiră
O doborâm când creşte mai frumos
Și-atunci iubite, nici nu mă mai miră
În noapte-mi strâng destinul de pe jos
Ți-am spus adesea numele la val
Și l-am șoptit fantasmelor de ieri
E ziua ta.... și plâng cu ochii tăi
Ai mei s-au dus să și cumpere dureri.
Predicție la timp sper să primesc
E vremea iar .… și-i noapte iar
Dar mâine tot am să iubesc!
Persistent
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
"in noapte-mi strâng destinul de pe jos"..frumos spus! :)
:) Msik că ai avut răbdare să citești.