Mă trage umbra trupului întruna
printre zăbrelele de ziuă și de noapte.
Zgâriat de timp, am riduri peste tot,
iar palmei mele - i cade tencuiala
până rămâne numai mângâierea
caldă, imaterială ca lumina
cu care voi atinge nemurirea.
Doar mângâierea
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!