Uneori, mă ard cuvintele de jar
mocnite pe altaul buzelor vineții
cărora le închinam înainte săruturi;
Fumurile lor mă îneacă, mă sufocă,
mă perpelesc în propria transpirație
și vreau atunci să scap cu orice preț
de prezența ta și de mine însumi.
Uneori
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!