Ți-ai clădit femeie,parte din suflare
În a casei prispă și-n a ei oblon.
Ți-ai lasat măicuță, ofu-ndurerarea
Pe cărarea casei, în focul din cotlon.
Ți-ai zidit femeie, toată tinerețea,
În copii, grădină și nopți fără somn.
Să ai lângă tine, când amurgul vine
Măcar o suflare, din puii de om.
Ai trecut cu palma-n părul blond al fetei,
Să nu uite mâna, firu-i bălăior.
Și ți-ai strâns toți anii, lângă piept băiatul,
Să aștepți din lume, cel mai bun fecior.
Aripa-ți e mică, fragedă, bătrână,
Puii își au aripi, mult mai mari deja.
Vântul suflă-n casa, rece, pusteită.
Ți-ai zidit femeie, toată viața-n ea.
Scârție portița, parcă cânt-o doină,
Pașii pe cărare se-aud alergând.
Umple marte prispa, cu nepoți în floare.
Ce-i viața, femeie? Ce-am zidit iubind!
MARIANA MOROZ -SOLOMON
Viață de femeie
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
Frumoasă poezie şi plină de mesaj sufletesc dedicată femeilor cu o notă specială pentru mame, cele care ne au zidit pe toţi oriunde ne am afla...
Felicitări !
Da, cam triste versuri îmi reușesc în ultimul timp, dar dacă mă gândesc cam mereu am scris pe aceeași undă, cu mesaje de viață cam triste. Mulțumesc mult.
Cu adevărat, dacă vă reușește o poezie, e o perlă.Zilele acestea am citit multe poezii dedicate femeii, mamei- nu se ridică nici una până aici.Felicitări! O să mi-o iau pe pagină. Succese și vă mulțumesc pentru acest dar mamei, poeziei, mi-ați încălzit sufletul.