Tu ai plecat și casa e lăsată
Ea plânge, foc de supărată,
De an cu an , păianjenii o tot păzesc
I-am dat cu mătura și in continuu ei se înmulțesc .
Acel albastru, cum ziceai tu,cériu !
Îl spală apele de ploaie , în suriu,
De an cu an, pereții nu mai sunt vii
I-am dat cu peria , e un albastru fumuriu .
Vechi balamale pe la ușe și ferestre
Se ruginesc și scârție ca prin orchestre
De an cu an, cu greu se mai închid
I-am dat cu un ciocan, ca să deschid.
Iar in ogradă își face loc un șanț
Ploaia alungă pietrele în lanț
De an cu an și iarba creste linga casă
I-am dat cu o lopată și o coasă.
Se sparg și oalele de pe acoperiș
O ploaie ciobănesscă se scurge pe furiș
De an cu an, se umezește podul
I-am dat cu lut și netezit oleacă glodul.
La poartă nucii au crescut atât de mari ,
Dau roade multe, dar fără de gospodari !
De an cu an , te așteptăm să vii
Să dai cu mâna ta și să rămii ❤️❤️
Să dai cu mâna ta
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Impresionant poemul prin temele aduse şi anume: prima ne duce cu gândul la vestita poezie a lui
Vieru -"Casa părintească", iar a doua la drama ţărilor din est, foste comuniste care nu şi --au găsit drumurile, echilibrele econmico -social- politice. Din aceaste cauze segmentele cele mai active -tinerii au părăsit ţările ale căror localităţi pur şi simplu s -au depopulat ,dezagregat
dând senzaţia de pustiire, lăsând în urmă lor: părniţi, bunici bătrâni cu probleme de tot felul
Poemul se încheie în notă plină de tristeţe şi cu chemarea ca să rămână cei plecaţi...
Felicitări autoarei pentru acest poem plin de sensibilitate şi legat de suflet ...!
Vă mulțumesc pentru apreciere !
Dorul de mamă este atât de mare...
Mă potolesc puțin ca să așrtern pe hârtie acest dor necondiționat .
Imi face bine pe suflet .
De fapt , eu scriu și poeme vesele , doar că încă nu le-am publicat.
Pe curând.