Antiprimăvară

Ce dacă acum - va înverzi pădurea-
Iar iarba crudă se înaltă maiestoasă,
Călăii răi, din nou și-au ascuțit securea
Pragmatic îmi ordonă , să stau închis în casă.


Chiar ghioceii albi - acuma-s de prisos
Prevestitori de primăvară castă,
Cum aș putea să-i simt și să-i miros,
Când fața îmi este-acoperită de o mască?


Ce dacă vine primăvara-
În mine este veșnic o iarnă absolută,
Vremelinic anotimp ce tare mă-nfioară
La gândul lumii mele de-apururea pierdută.


Ce viața este asta?... Când cuvantul
Îmi stă lipit sfios pe buzele-nghetate,
Iar casa-n care stau, mi-a devenit mormântul
Privat de prea dorita, râvnită, libertate.


Ce rost mai are când țara mi-e vândută
De guvernanți hidosi, bucată cu bucată,
Privesc nepunticios la glia mea cea sfântă,
...De gheare otrăvite - cum este sfârtecată.


Ce rost aș mai avea să-mi caut liber steaua,
Pe bolta nopții instelată - motive nu mai sunt,
Clopii își scuipă-n palme când cântă cucuveaua
Și-aruncă peste mine mari bulgari de pământ.