Genocidul din 1915

Mii de mii de suflete căzute, sub nemilosul iatagan,
Mame, tați decapitați, copii și prunciii trași în sulițe.
Spre moarte în pustiu trimiși, pe pământul otoman,
La cer rugau, auziți de-ar fi dar, fără de speranțe.

Goniți au fost fără de lege, prin ordin și pretext,
Precum că ei sunt doar stăpâni, orbiți de propriul orgoliu.
Cu orice preț să șteargă, să smulgă din context,
Întreagă o etnie, lăsând-în inimi un negru veșnic doliu.

Mincinos, ce-a zis că capul aplecat, sabia nu taie,
Și cum să-l pleci, cînd ochii mărturisesc sinistru propriului popor.
Răstigniti ca pe Hristos, deasupra curcilor sub soare
Negri corbi roiesc, dintr-un craniu infantil crește un topor.

Mincinoșii demoni ucigași, vina dau pe primul mondial război
Ce ca negru cer căzuse, peste-ntreaga veche lume,
Zi de zi pătând mâinile de sânge și sufletele de noroi,
Cu tăișul săbii și ochii plini de ură, nimicind noi jertfe fără de nume.

Din ultima speranță mamele gravide, se aruncau în Eufrat,
Punând capăt suferinței și foamei pruncilor din sine.
Doar cei puțini ce-au trecut rîul Aras spre muntele Ararat,
Lăsând pe veci în urma lor biserici sacre, și casele-n ruine.

De-un secol poartă vina acestei crime, fără recunoașteri,
Căci din barbari se trag, dar ajungând o forță suverană.
Vreodată vor fi impuși s-o facă, fără de dezbateri,
În ziua când se va opri de plâns, ultima icoană.

Andrei Cocieri, aprilie 2021


Dedicată poporul Armenian, care căzut jertfă, nimiciți de turci la începutul secolului XX. În jurul la 1 500 000 de oameni, copii, femei de etnie armeana și greacă, care locuiau pe teritoriul Imperiului Otoman, au fost omorâți, batjocoriți cu cruzime de turci.
Peste 50 de state din lume au recunoscut drept ca genocid, cu părere de rău Republica Moldova nu întra în listă.
Dar însăși Turcia, care este nemijlocit vinovată, neagă crima până în prezent.
24 aprilie, anual, este zi de doliu în Armenia, și în restul lumii