parcă n-ar fi plecat
i-aș atinge mâinile de aer
care-au pus cu grijă lucrurile
să ne aștepte
cum ea ne aștepta ocupată cu viața
aerul vorbește catifea și mătase
gânduri și priviri în abia simțitele unde
îmbină înserarea cu prospețimea liniștii
străbătută de umbre de triluri inima-și
caută cuibul
Casa mamei
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
/inima-și caută cuibul/
admir stilul de gândire!
Locul natal si persona cea mai draga si apropiata de ficare dintre noi si chiar dupa a ei plecare trezesc
totdeuna nostalgie si tairi inefabile greu de exprimat in simple cuvinte...Micul poem a reusit sa cuprinda destul de ingenios momentele
Felicitari !
Mulțumesc pentru lectură și comentarii, întotdeauna le citesc cu plăcere