In urma pasilor

Trecuta-u anii,
repede s-au scurs,
dorul de mamă
în suflet a rămas,
eu mă hrănesc cu el,
privind acolo sus
la locul în care
a făcut popas.
Nimic din tot
ce este - nu găsesc,
acea iubire,
blândețe și candoare-
un gest,
un semn,
atâta de firesc.
ca vocea ei dojenitoare.
Mă desfrunzesc
precum un pom în plină toamnă,
mă scurg ca apa unui rău,
lucruri firești,
dar, nu le bag în seamă,
că mă-nfrătesc
ca firele de grâu.
că sunt bătrân
sau tânăr,
nu contează
în suflet nu există vârstă ,
când ai aievea mintea trează
și-n urma pașilor... o crustă.