Mâinile mamei

Avatar of kolibride kolibri în Poezii despre Mamă 2 comentarii

Prin multitudinea de spații terestre
Sculptate de ape, șterse de vânturi
Unse de soare, brăzdate de gânduri
Doar suplul brațelor tale mă tot țin.

Mă tot leagă în noduri ce mă apasă,
Mă tot strâng și mă cheamă acasă.
Mă simt dependentă de acel drog,
Fără de care nu pot respira și nu mă simt om.

Ele mi-au arătat lumea imensă,
De pe pragul casei.
Ele mi-au fost scut la cădere,
Luând asupra lor durerea.
Ele mi-au fost basmaua ochilor,
Uscându-mi lacrima rătăcită.
Ele mi-au cusut icoana,
Cu busuioc stropită.
Mâinele tale, mamă, un Rai
Prin multitudinea de spații terestre!



2 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Mâinele mamei-un rai...Adevărat și frumos!


  • Avatar of liviutz28de liviutz28

    Foarte, foarte frumoasă poezia! Te felicit


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!