Glasul roților de tren
Fiind ștrengar neastâmpărat,
alături de alți ștrengari,
tovarăși de zburdălnicii
și jocuri nevinovate de copii,
cu urechea lipită de șinele
drumului de fier, ascult din depărtări ,
glasul roților de tren.
Fiind curioși și neastâmpărați,
dornici de senzații tari,
ne ascundeam sub un podeț,
peste care trecea balaurul de fier.
Adrenalina în noi se aduna
și nervii se-ncordau,
mușchii devenind de fier
și se relaxau după ce trecea
trenul-balaurul de fier.
Glasul roților de tren
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
1 Comentarii
Copilăria care, din păcate, nu se mai întoarce! Foarte sugestivă poezia! Vă felicit!