Am uitat de ce e sfint!

Cui noi ne lăsăm părinți. Ca ingoana după bani. Cînt privim tristi în urma. Numărăm ai noștri anii. Veata ne este grăbită. Nu mai știm sa o trăim. Ear în clipa nedorita. - cind ai tot?
dar nu ai timp! Tristi neastepta părinți la poarta. Dar copii sunt plecați. Împrăștiat prin lume , au uitat de aisai frați.
Dureroasa e depărtarea.
Multe lacrimi și regrete!
Pe aparintilor riduri frînde!
Ah! căruntele lor plete.
Plecatau în depărtare ficile și feciorii.
Triști se uita spre poarta
De nu sau întors odorii.
Toți aleargă în lăcomie.
Goana banilor blestem.
Auvîindut pîn și părinți.
Au uitat de tot cei demn.
Bine arfi sa fie în lume.
Să se pună preț pe NEAM
Nu pe ce a înstrăinat o lume.
Nea distrus alnostru neam...
neam întoarce peste ani,
și părinți nosa fie.
Ne vom povesti cu lacrimi,
poznele din copilărie.
Cînd venea tata de la coasa,
și mincam pinea rămasă.
Cît de bine era cind erau cu toti acasă.
Fosta vremuri amintiri.
Nici părinții nu mai sunt.
Au plececat feciori în lume.
Au uitat de tot cei sfint.